Sunetele care le aud vara cand merg prin padure, care ma intrebam de mica ce sunt.. erau mirifice, pana am crescut si mi-am dat seama ca erau pasarile. Mai tarziu cum mergeam acolo mergeam cu un fluier, fiind copil atins de naivitate, credeam ca vorbesc cu pasarile.. apoi am crescut din nou si mi-am dat seama ca pasarile raspund datorita interactiunii dintre sunete. Care este aici problema ? Crestem..
Cine nu ar da orice sa mai fie inca o data copil? Fara griji.. sa fi sub influenta simpaticii prostii de a crede orice.. e magic. Dar.. nu se poate; o data in viata suntem copii, nasol este ca traim cu gandul ca mai vrem o data. Vise. Cateodata inca mai imi vad colectia de fluiere, dintre care preferatul meu de pe atunci era un fluier verde cu un model auriu, imi exprima libertatea copilariei, acum.. e doar un fluier. Da, intradevar, imi este dor de copilul care eram atunci, si nu de ceea ce am devenit acum, ceva mai matur decat ma asteptam.
Prefer sa-mi spuna lumea ca sunt copil decat sa imi spuna ca trebuie sa gandesc rational in anumite ipostaze.
Prefer sa ma joc cu fratele meu de sapte ani decat sa o ajut pe mama in anumite treburi pe care el nu le poate face.
Prefer sa nu ma gandesc la nimic ca atunci cand eram mica, decat sa-mi dau seama ca iubesc un imposibil.
Prefer sa adun amintirile si sa ma gandesc cu drag la trecut, decat sa-mi fac planuri pentru groaznicul viitor.
Prefer sa ma uit pe disney channel la desene animate decat sa ma uit la buletinul de stiri de la ora 5.
Prefer sa mai fluier inca o data in padure gustand din aroma clipelor copilariei, decat sa adun greselile facute in prezentul coplesitor...
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu